dezonorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZONORÁT, -Ă, dezonorați, -te, adj. Care și-a pierdut onoarea; care s-a făcut de rușine. –
V. dezonora.dezonorat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZONORÁT, -Ă, dezonorați, -te, adj. Care și-a pierdut onoarea; care s-a făcut de rușine. —
V. dezonora.