dezonorant - explicat in DEX

dezonorant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZONORÁNT, -Ă, dezonoranți, -te, adj. Care dezonorează; rușinos. – Din fr. déshonorant.

dezonorant (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZONORÁNT, -Ă adj. Care dezonorează; necinstit, rușinos. [Cf. fr. déshonorant].

dezonorant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZONORÁNT, -Ă adj. care dezonorează; necinstit, rușinos. (< fr. déshonorant)

dezonorant (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dezonoránt, -ă adj. (fr. déshonorant). Care dezonorează.

dezonorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezonoránt (de-zo-/dez-o-) adj. m., pl. dezonoránți; f. dezonorántă, pl. dezonoránte

dezonorant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZONORÁNT, -Ă, dezonoranți, -te, adj. Care dezonorează; rușinos. — Din fr. déshonorant.