dezordine - explicat in DEX

dezordine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez- + ordine (după fr. désordre).

dezordine (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZÓRDINE s.f. 1. Lipsă de ordine, neorânduială. 2. Neorganizare, dezorganizare; debandadă. 3. Revoltă, răscoală. [După it. disordine, fr. désordre].

dezordine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZÓRDINE s. f. 1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj. 2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ◊ (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală. 3. (fig.) confuzie (în idei); incoerență. (după fr. désordre)

dezordine (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
DEZORDINE balamuc, brambureală, bulibășeală, haloimăs.

dezordine (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dezórdine f. (fr. désordre, și acomodat după rom. ordine). Lipsă de ordine, confuziune: dezordine în finanțe. Discordie, ceartă, disensiune: dezordinĭ în stat. Fig. Destrăbălare: a trăi în dezordine. Turburare, zdruncinare: dezordine a simțurilor.

dezordine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezórdine (de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. dezórdinii; pl. dezórdini

dezordine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezordine f. 1. lipsă de ordine, confuziune; 2. jaf, stricăciune; 3. destrăbălare morală.

dezordine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. — Pref. dez- + ordine (după fr. désordre).