dezincrustare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZINCRUSTÁRE, dezincrustări, s. f. Faptul de
a dezincrusta. –
V. dezincrusta.dezincrustare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZINCRUSTÁRE s.f. Acțiunea de a dezincrusta; dezincrustație. [<
dezincrusta].
dezincrustare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezincrustáre (de-zin-/dez-in-) s. f.,
g.-d. art. dezincrustắrii; pl. dezincrustắridezincrustare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZINCRUSTÁRE, dezincrustări, s. f. Faptul de
a dezincrusta. —
V. dezincrusta.