dezghiocat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZGHIOCÁT1 s. n. Dezghiocare. –
V. dezghioca.dezghiocat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZGHIOCÁT2, -Ă, dezghiocați, -te, adj. (Despre unele fructe sau legume) Desfăcut din coajă sau din păstăi; (despre boabele de porumb) desfăcut de pe știuleți; (despre știuleți) scos din pănuși. –
V. dezghioca.dezghiocat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezghiocát (-ghi-o-) s. n.dezghiocat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZGHIOCÁT1 s. n. Dezghiocare. —
V. dezghioca.dezghiocat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZGHIOCÁT2, -Ă, dezghiocați, -te, adj. (Despre unele fructe sau legume) Desfăcut din coajă sau din păstăi; (despre boabele de porumb) desfăcut de pe știuleți; (despre știuleți) scos din pănuși. —
V. dezghioca.