dezbărare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEZBĂRÁRE s. f. Acțiunea de a se dezbăra; dezvăț. – V. dezbăra.
dezbărare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dezbăráre s. f., g.-d. art. dezbărắrii
dezbărare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEZBĂRÁRE s. f. Acțiunea de a se dezbăra; dezvăț. — V. dezbăra.