dezaxa - explicat in DEX

dezaxa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZAXÁ, dezaxéz, vb. I. 1. Tranz. A deplasa o axă din poziția ei normală. ◊ Refl. Osia s-a dezaxat. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se abate de la linia normală de conduită; a-și pierde echilibrul moral (și mintal). – Din fr. désaxer.

dezaxa (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZAXÁ vb. I. 1. tr. A schimba o axă din poziția ei obișnuită. 2. refl. (Fig.; despre oameni) A se dezechilibra, a se scrânti, a se sminti. [Cf. fr. désaxer].

dezaxa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZAXÁ vb. I. tr., refl. a(-și) schimba poziția astfel încât axa să nu mai fie în poziția ei obișnuită. II. refl. (fig.; despre oameni) a se dezechilibra (mintal), a se scrânti, a se sminti. (< fr. désaxer)

dezaxa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezaxá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezaxeáză

dezaxa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZAXÁ, dezaxéz, vb. I. 1. Tranz. A deplasa o axă din poziția ei normală. ◊ Refl. Osia s-a dezaxat. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se abate de la linia normală de conduită; a-și pierde echilibrul moral (și mintal). — Din fr. désaxer.