dezaxare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZAXÁRE, dezaxări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezaxa și rezultatul ei. ♦
Fig. Dezechilibru moral (și mintal). –
V. dezaxa.dezaxare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZAXÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezaxa. ♦ (
Arhit.) Abatere de la axa principală a unora dintre părțile componente ale unui edificiu. ♦ (
Fig.) Dezechilibru (mintal). [<
dezaxa].
dezaxare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezaxáre (de-za-/dez-a-) s. f.,
g.-d. art. dezaxắrii; pl. dezaxắridezaxare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZAXÁRE, dezaxări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezaxa și rezultatul ei. ♦
Fig. Dezechilibru moral (și mintal). —
V. dezaxa.