dezbrăca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). –
Lat. *disbracare.