dezbrăca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). –
Lat. *disbracare.dezbrăca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)dezbrăca, dezbrăc v. t. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu.
dezbrăca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezbrăcá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dezbrácădezbrăca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). —
Lat. *disbracare.