dezbăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦
Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. –
Dez- + [îm]
băta.dezbăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezbătá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. dezbắt, 2
sg. dezbéți, 3
dezbátă; conj. prez. 3
să dezbétedezbăta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦
Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. —
Pref. dez- + [îm]
băta.