dezbăiera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZBĂIERÁ, dezbáier, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) deznoda băierile. [
Pr.:
-bă-ie-] –
Dez- + [îm]
băiera.dezbăiera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezbăierá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. dezbáier, 3
dezbáieră, 1
pl. dezbăierắm; conj. prez. 3
să dezbáieredezbăiera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZBĂIERÁ, dezbáier, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) deznoda băierile. [
Pr.:
-bă-ie-] —
Pref. dez- + [îm]
băiera.