dezarticulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezarticula; dezarticulație. –
V. dezarticula.dezarticulare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZARTICULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezarticula și rezultatul ei; dezarticulație. [<
dezarticula].
dezarticulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezarticuláre (de-zar-/dez-ar-) s. f.,
g.-d. art. dezarticulắrii; pl. dezarticulắridezarticulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezarticula; dezarticulație.
— V. dezarticula.