dezarticulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. – Din
fr. désarticulation.dezarticulație (Dicționar de neologisme, 1986)DEZARTICULÁȚIE s.f. Dezarticulare. [Gen.
-iei, var.
dezarticulațiune s.f. / cf. fr.
désarticulation].
dezarticulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZARTICULÁȚIE s. f. dezarticulare. (< fr.
désarticulation)
dezarticulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezarticuláție (rar)
(de-zar-, -ți-e/dez-ar-) s. f.,
art. dezarticuláția (-ți-a), g.-d. art. dezarticuláției; pl. dezarticuláții, art. dezarticuláțiile (-ți-i-)dezarticulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. (Rar) Dezarticulare. — Din
fr. désarticulation.