dezaprobator - explicat in DEX

dezaprobator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.

dezaprobator (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. [Cf. fr. désapprobateur].

dezaprobator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. (fr. désapprobateur)

dezaprobator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezaprobatór (de-za-pro-/dez-a-) adj. m., pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre

dezaprobator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezaprobator a. care dezaprobă.

dezaprobator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. — Din fr. désapprobateur.