dezaprobare - explicat in DEX

dezaprobare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – V. dezaproba.

dezaprobare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZAPROBÁRE s.f. Acțiunea de a dezaproba; blamare, înfierare. [< dezaproba].

dezaprobare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezaprobáre (de-za-pro-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezaprobắrii; pl. dezaprobắri

dezaprobare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba; (concr.) cuvânt, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. — V. dezaproba.