dezaproba - explicat in DEX

dezaproba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).

dezaproba (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZAPROBÁ vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a înfiera. [P.i. dezaprób. / cf. fr. désapprouver, după aproba].

dezaproba (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZAPROBÁ vb. tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver)

dezaproba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezaprobá (a ~) (de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezapróbă

dezaprobà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezaprobà v. a nu aproba.

dezaproba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). — Din fr. désapprouver (după aproba).