dezagrega - explicat in DEX

dezagrega (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger.

dezagrega (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părțile lui constitutive. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face să-și piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă și -ghează. / cf. fr. désagréger].

dezagrega (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZAGREGÁ vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive. ◊ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia. (< fr. désagréger)

dezagrega (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezagregá (a se ~) (de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezagrégă

dezagrega (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. — După fr. désagréger.