dezagreabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZAGREÁBIL, -Ă, dezagreabili, -e, adj. Neplăcut, supărător; penibil. [
Pr.:
-gre-a-] – Din
fr. désagréable.dezagreabil (Dicționar de neologisme, 1986)DEZAGREÁBIL, -Ă adj. Neplăcut, supărător. [Pron.
-gre-a-. / cf. fr.
désagréable].
dezagreabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZAGREÁBIL, -Ă adj. 1. neplăcut, supărător. 2. antipatic, nesuferit. (< fr.
désagréable)
dezagreabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezagreábil (de-za-gre-a-/dez-a-) adj. m.,
pl. dezagreábili; f. dezagreábilă, pl. dezagreábiledezagreabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZAGREÁBIL, -Ă, dezagreabili, -e, adj. Neplăcut, supărător; penibil. [
Pr.:
-gre-a-] — Din
fr. désagréable.