dezaglomera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZAGLOMERÁ, dezaglomeréz, vb. I.
Tranz. și
refl. (Despre un loc, un spațiu) A (se) elibera de (o parte din) mulțimea înghesuită de oameni, de vehicule etc. –
Dez- +
aglomera.dezaglomera (Dicționar de neologisme, 1986)DEZAGLOMERÁ vb. I. tr. A înlătura, a risipi aglomerația. [<
dez- +
aglomera].
dezaglomera (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZAGLOMERÁ vb. tr., refl. (despre un loc, un spațiu) a (se) elibera de aglomerația de oameni, de vehicule etc. (< dez- + aglomera)
dezaglomera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezaglomerá (a ~) (de-za-glo-/dez-a-) vb.,
ind. prez. 3
dezaglomereázădezaglomera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZAGLOMERÁ, dezaglomerez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Despre un loc, un spațiu) A (se) elibera de (o parte din) mulțimea înghesuită de oameni, de vehicule etc. —
Pref. des- +
aglomera.