devota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVOTÁ, devotez, vb. I.
Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din
lat. devotare, fr. dévouer.devota (Dicționar de neologisme, 1986)DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i.
-tez. / < lat.
devotare, cf. it.
devotare].
devota (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)devotá (devotéz, devotát), vb. –
1. A consacra, a oferi, a destina. –
2. (
Refl.) A se dărui, a se jertfi.
Lat. devotare (
sec. XIX). –
Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza
fr. dévouement.devota (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat.
devotare, după fr.
dévouer)
devota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!devotá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se devoteázădevotà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.
devota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVOTÁ, devotez, vb. I.
Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. —
Din lat. devotare, fr. dévouer.