devotat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. –
V. devota.devotat (Dicționar de neologisme, 1986)DEVOTÁT, -Ă adj. Plin de devotament, de abnegație. [<
devota, după fr.
dévoué].
devotat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEVOTÁT, -Ă adj. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2). (< devota)
devotat (Dicționaru limbii românești, 1939)* devotát, -ă adj. (lat.
devotatus și fr.
dévoué). Plin de devotament.
devotat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)devotat a. plin de devotament:
amic devotat.devotat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. —
V. devota.