devreme - explicat in DEX

devreme (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEVRÉME adv. De timpuriu, din timp. – De⁴ + vreme.

devreme (Dicționaru limbii românești, 1939)
devréme adv. Din vreme, din timp, de timpuriŭ: a te scula devreme. Devreme ce, de oare ce, odată ce: devreme ce n’a venit, înseamnă că e bolnav.

devreme (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
devréme (din timp) (de-vre-) adv. (s-a sculat ~)

devreme (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
devreme adv. de timpuriu (seara și dimineața).

devreme (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEVRÉME adv. De timpuriu, din timp. — De⁴ + vreme.

devreme (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*de vréme (referitor la vreme) prep. + s. f. (în funcție ~)