devotà - explicat in DEX

devota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

devota (Dicționar de neologisme, 1986)
DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].

devota (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
devotá (devotéz, devotát), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.

devota (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)

devota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!devotá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devoteáză

devotà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.

devota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. — Din lat. devotare, fr. dévouer.