detrona - explicat in DEX

detrona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner

detrona (Dicționar de neologisme, 1986)
DETRONÁ vb. I. tr. A alunga de la tron, a scoate din domnie. ♦ (Ironic) A înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. [P.i. -nez. / < fr. détrôner].

detrona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETRONÁ vb. tr. a înlătura de la tron, a scoate din domnie. ◊ (ir.) a înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. (< fr. détrôner)

detrona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detroná (a ~) (de-tro-) vb., ind. prez. 3 detroneáză

detrona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. — Din fr. détrôner.