detonant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETONÁNT, -Ă, detonanti, -te, adj. Care (poate) produce o detonație; detonabil. – Din
fr. détoner.detonant (Dicționar de neologisme, 1986)DETONÁNT, -Ă adj. (
Tehn.) Producător de detonație, detonabil; exploziv. ♦ Care poate iniția detonația unui exploziv. [Cf. fr.
détonant].
detonant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETONÁNT, -Ă adj. care poate produce detonație; detonabil. ◊ care poate iniția detonația unui exploziv. (< fr.
détonant)
detonant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detonánt adj. m.,
pl. detonánți; f. detonántă, pl. detonántedetonant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care (poate) produce o detonație; detonabil. — Din
fr. détoner.