detonabil(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DETONÁBIL, -Ă,detonabili, -e, adj. Detonant. – Din it. détonabile.
detonabil(Dicționar de neologisme, 1986) DETONÁBIL, -Ăadj. Detonant. [Cf. it. detonabile].
detonabil(Marele dicționar de neologisme, 2000) DETONÁBIL, -Ăadj. detonant. (< it. detonabile)
detonabil(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) detonábil adj. m., pl. detonábili; f. detonábilă, pl. detonábile
detonabil(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DETONÁBIL, -Ă,detonabili, -e, adj. Detonant. — Din it. detonabile.