detonator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETONATÓR, detonatoare, s. n. Element, dispozitiv etc. care (poate) produce detonația unei substanțe explozive. – Din
fr. détonateur.detonator (Dicționar de neologisme, 1986)DETONATÓR s.n. Agent chimic sau mecanic care produce detonația unui exploziv. [Cf. fr.
détonateur].
detonator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETONATÓR s. n. 1. agent chimic sau mecanic care poate produce detonația unui exploziv. 2. exploziv capabil să producă prin detonație o undă de șoc puternică. 3. dispozitiv care creează o undă de șoc. (< fr.
détonateur)
detonator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detonatór (dispozitiv)
s. n.,
pl. detonatoáredetonator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETONATÓR, detonatoare, s. n. Element, dispozitiv etc. care (poate) produce detonația unei substanțe explozive. — Din
fr. détonateur.