detonație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETONÁȚIE, detonații, s. f. Explozie; zgomot produs de o explozie. – Din
fr. détonation.detonație (Dicționar de neologisme, 1986)DETONÁȚIE s.f. 1. Zgomot produs de o explozie; detunătură.
2. Ardere a unei substanțe care se petrece rapid într-un spațiu închis, fiind însoțită de o dezvoltare aproape instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. [Gen.
-iei, var.
detonațiune s.f. / cf. fr.
détonation].
detonație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETONÁȚIE s. f. 1. zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. ardere extrem de rapidă a unei substanțe într-un spațiu închis, însoțită de o degajare instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. (< fr.
détonation)
detonație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detonáție (-ți-e) s. f.,
art. detonáția (-ți-a), g.-d. art. detonáției; pl. detonáții, art. detonáțiile (-ți-i-)detonație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETONÁȚIE, detonații, s. f. Explozie; zgomot produs de o explozie. — Din
fr. détonation.