destăinui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTĂINUÍ, destăinuiesc, vb. IV.
1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga.
2. Refl. A-și da pe față gândurile sau sentimentele. ♦
Fig. A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [
Prez. ind. și:
destắinui] –
Des1- +
tăinui.