destărnița - explicat in DEX

destărnița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. – Des¹- + [în]tărnița.

destărnița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
destărnițá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 destărnițeáză

destărnița (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. — Pref. des- + [în]tărnița.