despuiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPUIÉRE, despuieri, s. f. Acțiunea de
a (se) despuia și rezultatul ei. ◊
Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot și numărarea lor. [
Pr.:
-pu-ie-. –
Var.:
despoiére s. f.] –
V. despuia.despuiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despuiére s. f.,
g.-d. art. despuiérii; pl. despuiéridespuiere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despuiere f.
1. acțiune de a despuia;
2. pl. rămășițe:
muritoarele despuieri ale Domniței OD. [Sensul 2 după fr.
dépouilles].
despuiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPUIÉRE, despuieri, s. f. Acțiunea de
a (se) despuia și rezultatul ei. ◊
Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot și numărarea lor. [
Pr.:
-pu-ie-. —
Var.:
despoiere s. f.] —
V. despuia.