despuiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPUIÁT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală;
p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață.
2. Jefuit, prădat.
3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [
Pr.:
-pu-iat. –
Var.:
despoiát, -ă adj.] –
V. despuia.despuiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despuiat a.
1. desbrăcat, în pielea goală;
2. prădat cu totul.
despuiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPUIÁT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală;
p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață.
2. Jefuit, prădat.
3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [
Pr.:
-pu-iat. —
Var.:
despoiát, -ă adj.] —
V. despuia.despuĭat (Dicționaru limbii românești, 1939)despuĭát V.
despoĭ.