despăduri - explicat in DEX

despăduri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Des¹- + [îm]păduri (după fr. déboiser).

despăduri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
despădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despădurésc, imperf. 3 sg. despădureá; conj. prez. 3 să despădureáscă

despăduri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. — Pref. des- + [îm]păduri (după fr. déboiser).

despădurì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
despădurì v. 1. a curăța de arbori: a despăduri un teren; 2. a extermina pădurile fără a îngriji de regenerarea lor.