împăduri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV.
Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. –
În + pădure.împăduri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împădurí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. împădurésc, imperf. 3
sg. împădureá; conj. prez. 3
să împădureáscăîmpădurì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împădurì v. a transforma în păduri pământuri, nisipuri.