despăduri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV.
Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. –
Des1- + [
îm]păduri (după
fr. déboiser).
despăduri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despădurí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. despădurésc, imperf. 3
sg. despădureá; conj. prez. 3
să despădureáscădespăduri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV.
Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. —
Pref. des- + [îm]
păduri (după
fr. déboiser).
despădurì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despădurì v.
1. a curăța de arbori:
a despăduri un teren; 2. a extermina pădurile fără a îngriji de regenerarea lor.