despuia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPUIÁ, despói, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață.
2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda.
3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji.
4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊
Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [
Pr.:
-pu-ia. –
Var.:
despoiá vb. I] –
Lat. dispoliare.despuia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)despuiá (despói, despuiát), vb. –
1. A jupui, a scoate pielea. –
2. A scoate, a dezgoli. –
3. A fura, a jefui, a prăda. –
4. A examina. –
Var. despoia. Mr. dispol’u, dispul’are, megl. dispol’, istr. despol’u. Lat. dĭspolĭāre (Densusianu,
Hlr., 189; Pușcariu 525; Candrea-Dens., 492; REW 2602; Tiktin),
cf. it. despogliare, prov.,
cat. despullar, fr. dépouiller, sp.,
port. despojar. Sensul 4 este un galicism, care traduce sensul
fr. dépouiller.despuia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despuiá (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. despói, 3
despoáie, 1
pl. despuiém; conj. prez. 3
să despoáie; ger. despuínddespuia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPUIÁ, despói, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață.
2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda.
3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji.
4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊
Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [
Pr.:
-pu-ia. —
Var.:
despoiá vb. I] —
Lat. dispoliare.despuià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despuià v.
1. a desbrăca până la piele, a prăda cu totul;
2. a cerceta într’un mod sumar:
a despuia scrutinul; 3. a se lepăda:
munții de verziș se despuiau AL. [Lat. DISPOLIARE].