despovărà - explicat in DEX

despovăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Des¹- + [îm]povăra.

despovăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
despovărá (a ~) vb., ind. prez. 3 despovăreáză

despovăra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESPOVĂRÁ, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. — Pref. des- + [îm]povăra.

despovărà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
despovărà v. a ridica povara, a ușura.