împovăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I.
Tranz. și
refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. –
În + povară.împovăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împovărá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
împovăreázăîmpovărà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împovărà v. a încărca cu poveri, a copleși.