despărțitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPĂRȚITÚRĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment.
2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva.
3. (
Înv.) Grup, ceată izolată. –
Despărți +
suf. -tură.