despărțitură - explicat in DEX

despărțitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESPĂRȚITÚRĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment. 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. – Despărți + suf. -tură.

despărțitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
despărțitúră f., pl. ĭ. Compartiment, secțiune, clasș.

despărțitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
despărțitúră s. f., g.-d. art. despărțitúrii; pl. despărțitúri

despărțitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
despărțitură f. diviziune, clasă a parte.

despărțitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESPĂRȚITÚRĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment. 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. — Despărți + suf. -tură.