desfereca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFERECÁ, desférec, vb. I.
1. Refl. (Despre roți,
p. ext. despre car; la
pers. 3) A pierde șinele de fier.
2. Tranz. și
refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri.
3. Refl. (Despre pietrele de moară, la
pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. –
Des1- +
fereca.desfereca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desferecá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
desférecădesfereca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFERECÁ, desférec, vb. I.
1. Refl. (Despre roți,
p. ext. despre car; la
pers. 3) A pierde șinele de fier.
2. Tranz. și
refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri.
3. Refl. (Despre pietrele de moară, la
pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. —
Pref. des- +
fereca.