desferecare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESFERECÁRE,desferecări, s. f. Acțiunea de a (se) desfereca și rezultatul ei. – V. desfereca.
desferecare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) desferecáre s. f., g.-d. art. desferecắrii; pl. desferecắri
desferecare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESFERECÁRE,desferecări, s. f. Acțiunea de a (se) desfereca și rezultatul ei. — V. desfereca.