deșela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘELÁ1, deșél, vb. I.
Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau,
p. ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊
Refl. S-a deșelat de atâta cărătură. –
Des1- +
șale.