desconsiderație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [
Var.:
desconsiderațiúne s. f.] – După
fr. déconsidération.desconsiderație (Dicționar de neologisme, 1986)DESCONSIDERÁȚIE s.f. Desconsiderare. [Gen.
-iei, var.
desconsiderațiune s.f. / cf. fr.
déconsideration].
desconsiderație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESCONSIDERÁȚIE s. f. desconsiderare. (după fr.
déconsidération)
desconsiderație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desconsideráție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. desconsideráția (-ți-a), g.-d. art. desconsideráției; pl. desconsideráții, art. desconsideráțiile (-ți-i-)desconsiderație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. (Rar) Desconsiderare. [
Var.:
desconsiderațiúne s. f.] — După
fr. déconsidération.