desconsidera - explicat in DEX

desconsidera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des¹- + considera (după fr. déconsidérer).

desconsidera (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].

desconsidera (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESCONSIDERÁ vb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)

desconsidera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 desconsíderă

desconsiderà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desconsiderà v. 1. a face să piarză considerațiunea; 2. a-și atrage disprețul.

desconsidera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. — Pref. des- + considera (după fr. déconsidérer).