desconsiderare - explicat in DEX

desconsiderare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.

desconsiderare (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCONSIDERÁRE s.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă; desconsiderație. [< desconsidera].

desconsiderare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desconsideráre s. f., g.-d. art. desconsiderắrii; pl. desconsiderắri

desconsiderare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. — V. desconsidera.