desconsiderațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCONSIDERAȚIÚNE s. f. v. desconsiderație.desconsiderațiune (Dicționar de neologisme, 1986)DESCONSIDERAȚIÚNE s.f. v.
desconsiderație.
desconsiderațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*desconsiderațiúne f. (d.
consid., după fr.
déconsidération). Lipsă de considerațiune, de stimă, de respect. Și
dis- și
-ațíe și
-áre.desconsiderațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desconsiderați(un)e f. pierderea stimei publice.
desconsiderațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCONSIDERAȚIÚNE s. f. v. desconsiderație.