descojire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESCOJÍRE,descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji.
descojire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) descojíre s. f., g.-d. art. descojírii; pl. descojíri
descojire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESCOJÍRE,descojiri,s. f. Acțiunea de a descojiși rezultatul ei. — V. descoji.