descoase (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCOÁSE, descós, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) desface din cusături.
2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [
Perf. s. descusúi, part. descusút] –
Des1- +
coase.descoase (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descoáse (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. descós, 3
sg. descoáse, 1
pl. descoásem, imperf. 3
sg. descoseá, perf. s. 1
sg. descusúi, 1
pl. descusúrăm; conj. prez. 1
sg. să descós, 3
să descoásă; ger. descosấnd; part. descusútdescoase (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)descoase v.
1. a desface cusătura;
2. fig. a cerceta cu deamăruntul (spre a afla un secret):
descoase-l bine.descoase (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCOÁSE, descós, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) desface cusăturile.
2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [
Perf. s. descusui, part. descusut] —
Pref. des- +
coase.